Te afli pe cel mai elegant vapor de croaziera la clasa lux. Orchestra de camera te incanta cu acorduri preclasice iar in mana ai un pahar de coniac vechi. Pe masa au fost aduse farfurii in care stau adevarate opere de arta culinara. Esti in compania unor persoane la fel de agreabile ca tine, dornice sa savureze incantarile unei croaziere de 7 stele.
Doar capitanul si ofiterul de navigatie stiu ca se apropie o zona cu ghetari. Este pentru prima data cand acest vapor este supus unei asemenea provocari.
Ne intoarcem in restaurantul unde savurezi o calatorie de exceptie. Starea ta este dintre cele mai bune pe care le-ai avut vreodata si ceilalti iti confirma ca te afli in cel mai bun loc pentru tine. Ai deplina incredere in cei care conduc hotelul plutitor.
Este sigur pentru tine sa faci asta?
In mod evident, o indoiala are puterea sa spulbere iluzia perfectiunii, a faptului ca oficial iti merge foarte bine. Daca ii vei da glas, probabil ca cei din jur iti vor zambi condescendent.
Insa este atat de bine! De ce sa strici asta?
Lasi deoparte gandurile cenusii si te bucuri.
In mai putin de 30 de minute catastrofa se produce. Doua treimi din pasageri isi pierd vietile iar restul sufera de hipotermie. Este prea tarziu. Pentru regrete, pentru a le spune celorlalti „am stiut eu”, pentru orice…
NU este deloc prea tarziu! Pentru ca cele de mai sus nu sunt decat niste ganduri, o poveste.
Este povestea care ne invita in acest moment sa ne intrebam care este Titanicul pe care plutim acum? Poate fi actualul loc de munca, poate fi o relatie de cuplu, poate fi propria stare de sanatate, poate fi exact acel lucru din vietile noastre unde, in loc sa evaluam „mediul” si ceea ce se petrece, evaluam propria starea de bine la anumite momente.
Este greseala pe care o facem cu totii din cand in cand.
Luam decizii bazate pe starile de moment. Nu luam in calcul si ceea ce se petrece in exterior, efectele pe termen mediu, lung.
La birou angajatul isi desfasoara activitatea in conditii care sa-i ofere aparenta stabilitatii locului de munca, aparenta unui mediu de comunicare civilizat, a cresterii si dezvoltarii profesionale. Tot angajatul este ultimul care afla despre inchiderea companiei, despre absorbtia prin fuziune, despre faptul ca va fi disponibilizat. Si nu pentru ca informatiile ii sunt ascunse ori indiciile nu exista…!
O vorba inteleapta spune ca ”un om prevenit face cat doi”. Unul de acum si unul din viitor. Ambii reprezinta ipostaze ale noastre pe linia propriei vieti. Responsabilitatea fata de cei doi, o avem noi, cei de acum. Este vorba despre acea responsabilitate care genereaza libertate, implinire si mai mult decat atat.
Iata un set de intrebari pe care il putem folosi pentru a ne da seama daca navigam pe un Titanic.
– Cat de bine ma simt acum facand acest lucru?
– Care sunt efectele pe termen mediu ale faptului ca fac acest lucru?
– Care vor fi efectele pe termen lung ale faptului ca fac acest lucru?
Daca la prima intrebare ai raspuns bine sau foarte bine, iar la intrebarea a doua si a treia raspunsurile devin neclare ori de neacceptat, este aproape sigur ca te afli pe un Titanic. Cel mai probabil altcineva decide (a decis) cursul si iti ofera (ti-a oferit) iluzia ca oficial iti merge bine.
Este responsabilitatea/libertatea ta sa alegi ca si pe termen mediu/lung sa iti mearga bine!
Deci, care este Titanicul tau?
Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!
Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP
Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!
