Cartile despre dezvoltare personala, prezentarile coach-ilor de succes, cursurile de management, comunicarile intra si inter-organizationale te invata despre stabilirea obiectivelor precise ca despre al saselea simt pe care trebuie sa il ai.
Daca nu il ai, te mai inscrii la un curs, mai cumperi o carte, mai vorbesti cu cativa prieteni „realizati”…
Daca ai obiective si nu le indeplinesti, aceasta se petrece din cauza ca obiectivele tale nu sunt precise. Devii in acest fel cel mai bun client pentru volumul II din best sellerul „Nu ramane mediocru! Este timpul sa actionezi!”.
In concluzie, pentru a fi un om de succes, un profesionist desavarsit, un angajat model ori membru intr-o echipa supra-productiva, trebuie sa iti stabilesti obiective precise si le atingi! Si lista incepe:
– pana la sfarsitul anului 2014 imi schimb amanta cu o alta, care sa aiba Logan rosu, in 6 viteze si care sa stie sa alimenteze singura masina in orice benzinarie
– in vacanta aceasta voi cheltui exact 1834€, dar voi avea si un buget de rezerva de 153€
– pana la 31 august imi gasesc sensul precis al vietii si nu mai experimentez tristetea niciodata
– saptamana aceasta imi programez copilul sa renunte la scutece si cel mai tarziu vineri, va face pipi la olita.
Ne angrenam in aceasta cursa a sobolanilor zi de zi. Fiecare esec in a ne atinge obiectivele ne intareste convingerea ca nu alergam suficient de bine si ca nu ne este foarte clar unde vrem sa ajungem. Co-participantii cenusii ne vor incuraja sa credem asta. Ne vor da ponturi si ne vor recomanda resurse pe care sa le accesam in 6-9 pasi. Folosirea discernamantului devine si mai dificila intrucat traseele propuse de ei sunt pavate cu bune intentii.
Cum mai reusim sa gasim iesirea, cand a devenit aproape imposibil sa realizam ca functionam intr-un matrix?
Cand ne oprim din nebunia setarii obiectivelor precise si reincepem sa invatam din greseli, sa ne amintim ce conteaza de fapt pentru noi, sa ne redesenam harta?
Unde ne-am pierdut obiceiul uman de a spune „te rog”, „iarta-ma” si „multumesc”?
Max H. Bazerman de la Harvard Business School, in lucrarea „Goals Gone Wild: The Systematic Side Effects of Over-Prescribing Goal Setting”, evidentiaza pericolele stabilirii de obiective precise. Iata cateva dintre ele:
– focalizarea exclusiva asupra scopului si neglijarea aspectelor care aparent nu au legatura cu atingerea lui (celebrii „ochelari de cal”)
– aparitia comportamentelor lipsite de etica
– evaluarea distorsionata a riscurilor
– degradarea spiritului de echipa
– reducerea motivatiei intrinseci (propriile nevoi sunt ignorate in favoarea celor contextuale).
Poate ca in loc sa raspandim panaceul motivational numit „setarea obiectivelor precise”, ar fi de preferat sa intelegem ca, la fel ca prescrierea de medicamente puternice, aceasta practica necesita:
– un dozaj corect
– luarea in considerare si asumarea efectelor adverse
– monitorizare atenta.
Iata un set de intrebari pe care il putem utiliza de fiecare data cand este posibil sa abuzam de stabilirea obiectivelor precise:
1. Este acest obiectiv mult prea precis?
2. Reprezinta o provocare dusa la extrem?
3. Cine stabileste/a stabilit obiectivul?
4. Termenele sunt realiste?
5. Cum este influentata asumarea/evaluarea riscurilor?
6. Cum ar putea acest obiectiv sa genereze comportamente lipsite de etica?
7. Acest obiectiv implica standarde comune, tinand in acelasi timp cont de variatiile individuale?
8. Cum va influenta atingerea acestui obiectiv relatia mea cu ceilalti?
9. Imi pastrez motivatia intrinseca (interesul fata de lucrurile care conteaza pentru mine)?
10. Acest obiectiv contribuie la implinirea propriei mele misiuni si la trairea fericirii in propria-mi viata?
Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!
Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP
Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!
