- Ne protejam. Statutul, confortul afectiv, uneori cel financiar etc.
- Oferim imaginea care vrem sa fie vazuta de: parinti, profesori, sefi, colaboratori, amici… Fiind creatia noastra, avem sentimentul de proprietate asupra acestei imagini si, daca nu ne convin rezultatele, fabricam alta.
- Realitatea contine tot felul de puteri. Uneori naravase. Pana cand reusim sa ne imprietenim cu ele ne pot face rau. A nega realitati exterioare ori launtrice, ne ofera un ragaz.
- Este posibil sa ne pierdem prietenii. De obicei si ei ascund cate ceva. Prietenii/oglinzi respecta regulile jocului si ne arata ceea ce suntem dispusi sa vedem. Singuratatea nu este o varianta sigura. Desi se numeste „singuratate” , vine insotita de revelatii care nu ne cad intotdeauna bine.
- Nu vrem sa ne punem in pericol visele. In confruntarea dintre vise si realitate unele se vor dovedi a fi halucinatii. Deocamdata vrem sa le pastram pe toate.
- Atunci cand nu le vedem, ranile de pe corpul emotional dor mai putin. Asteptam ca “timpul sa le vindece pe toate” sau asteptam “timpul potrivit” pentru a ne ocupa de ele.
Iata cateva modalitati prin care ascundem / omitem / stergem selectiv:
– afisam atitudini/comportamente/limbaj “adecvate” imaginii pe care vrem sa o oferim
– “uitam” (blocam accesul mintii constiente la) date, fapte, amanunte
– enuntam principii si traim dupa reguli al caror temei este pierdut in timp ori in oceanul lui “asa se face”
– judecam / comparam, fara a preciza termenul de referinta
– punem semnul egal intre experiente singulare si toate cele care apartin aceluiasi gen (daca ultima relatie s-a terminat prost, inseamna ca nu exista iubire fara suferinta, “No, woman, no cry” etc.)
Din perspectiva domeniului Programarii Neuro-Lingvistice – NLP, omisiunea este procesul prin care ne orientam selectiv atentia catre anumite aspecte ale experientei in timp ce excludem altele. De exemplu, intr-o incapere plina cu oameni, ignoram vocile care nu ne intereseaza pentru a ne focaliza asupra persoanei cu care comunicam.
Omisunea reduce lumea la dimensiunea pe care o putem percepe.
Aceasta reducere poate fi utila in anumite contexte iar intr-altele devine dureroasa.
Iata cateva dintre aceste „dureri”:
- problemele de memorie devin cronice
- odihna si divertismentul sunt insuficiente pentru refacerea vitalitatii
- complexele de superioritate incep sa afecteze calitatea relatiilor
- apar afectiuni psihosomatice uneori sub forma bolilor incurabile
- sunt experimentate conflicte interioare la nivelul identitatii si rolurilor asumate etc.
Daca ne gasim in situatii ca cele de mai sus, a ne redefini “harta” si a include elementele omise devin imperative.
Descoperirea intentiei benefice care a stat la baza ascunderii / omisiunii / stergerii selective are puterea de a reconfigura procesul cunoasterii. In lumina acestei intentii, drumul catre propria implinire, este regasit.
Cand ascundem ceva, cream o mica prapastie pe calea catre noi insine si renuntam la una dintre puterile cu care am fost inzestrati.
Merita pretul platit?
Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!
Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP
Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!
