Traim cu totii fericirea care vine si pleaca. Are caracterul unei stari pentru ca o simtim, ii putem constientiza intensitatea… iar in anumite conditii o putem reproduce/retrai.
Exista si o alta fericire prezenta ca realitate intrinseca a fiecarei fapturi aflate in viata. Religii, filosofi si invatatori vorbesc despre ea si despre modul in care fiecare epoca, grup, individ au inteles sa o manifeste.
Ar parea ciudat si lipsit de sens daca am masura fericirea intrinseca, naturala, ca dat al fiintei vii. Are totusi sens sa masuram cat de mult din aceasta fericire am adus in propria viata? Ar putea fi o datorie?! Cat de mult ne bucuram, cate incantari primim si oferim, cat invatam, cat de mult crestem…?
Ca orice proces de masurare si acesta se bazeaza pe criterii.
Pentru acest tip de masuratoare, in cele mai multe cazuri criteriile sunt proprii.
Care sunt criteriile tale?
Cum iti alegi prietenii? Cati dintre ei contribuie la fericirea ta pe termen scurt? Dar pe termen lung?
Cum alegi sa iti petreci timpul? Cate dintre alegerile importante din ultimele sapte zile te-au ajutat sa inveti si sa cresti?
Ce faci cu banii? Contribuie la descoperirea si urmarea viziunii tale?
…
Cat de multa fericire aduci in viata ta si a celor care conteaza pentru tine?
Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!
Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP
