• Ne protejam. Statutul, confortul afectiv, uneori cel financiar etc.
• Oferim imaginea care vrem sa fie vazuta de: parinti, profesori, sefi, colaboratori, amici… Fiind creatia noastra, avem sentimentul de proprietate asupra acestei imagini si, daca nu ne convin rezultatele, fabricam alta.
• Realitatea contine tot felul de puteri. Uneori naravase. Pana cand reusim sa ne imprietenim cu ele ne pot face rau. A nega realitati exterioare ori launtrice, ne ofera un ragaz.
• Este posibil sa ne pierdem prietenii. De obicei si ei ascund cate ceva. Prietenii/oglinzi respecta regulile jocului si ne arata ceea ce suntem dispusi sa vedem. Singuratatea nu este o varianta sigura. Desi se numeste „singuratate” , vine insotita de revelatii care nu ne cad intotdeauna bine.
• Nu vrem sa ne punem in pericol visele. In confruntarea dintre vise si realitate unele se vor dovedi a fi halucinatii. Deocamdata vrem sa le pastram pe toate.
• Atunci cand nu le vedem, ranile de pe corpul emotional dor mai putin. Asteptam ca “timpul sa le vindece pe toate” sau asteptam “timpul potrivit” pentru a ne ocupa de ele.

Iata cateva modalitati prin care ascundem / omitem / stergem selectiv:

– afisam atitudini/comportamente/limbaj “adecvate” imaginii pe care vrem sa o oferim

– “uitam” (blocam accesul mintii constiente la) date, fapte, amanunte

– enuntam principii si traim dupa reguli al caror temei este pierdut in timp ori in oceanul lui “asa se face”

– judecam / comparam, fara a preciza termenul de referinta

– punem semnul egal intre experiente singulare si toate cele care apartin aceluiasi gen (daca ultima relatie s-a terminat prost, inseamna ca nu exista iubire fara suferinta, “No, woman, no cry” etc.)

Din perspectiva domeniului Programarii Neuro-Lingvistice – NLP, omisiunea este procesul prin care ne orientam selectiv atentia catre anumite aspecte ale experientei in timp ce excludem altele. De exemplu, intr-o incapere plina cu oameni, ignoram vocile care nu ne intereseaza pentru a ne focaliza asupra persoanei cu care comunicam.

Omisunea reduce lumea la dimensiunea pe care o putem percepe.

Aceasta reducere poate fi utila in anumite contexte iar intr-altele devine dureroasa.

Iata cateva dintre aceste „dureri”:

• problemele de memorie devin cronice
• odihna si divertismentul sunt insuficiente pentru refacerea vitalitatii
• complexele de superioritate incep sa afecteze calitatea relatiilor
• apar afectiuni psihosomatice uneori sub forma bolilor incurabile
• sunt experimentate conflicte interioare la nivelul identitatii si rolurilor asumate etc.

Daca ne gasim in situatii ca cele de mai sus, a ne redefini “harta” si a include elementele omise devin imperative.

Descoperirea intentiei benefice care a stat la baza ascunderii / omisiunii / stergerii selective are puterea de a reconfigura procesul cunoasterii. In lumina acestei intentii, drumul catre propria implinire, este regasit.

Cand ascundem ceva, cream o mica prapastie pe calea catre noi insine si renuntam la una dintre puterile cu care am fost inzestrati.

Merita pretul platit?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Lumea poate fi a ta, a celorlalti, un spectacol, combinatii ale celor de mai inainte luate cate doua sau toate trei. Inmultim aceste posibilitati cu cel putin doua semnificatii (una indiferenta plus una excelenta) si obtinem doar o idee despre cat de variata poate fi aceasta lume.

Haideti acum sa ne gandim la o tara cam ca a noastra. In ea poti gasi persoane care isi exercita profesia timp de 160 ore pe luna pentru un venit net de 370 EUR (aprox 1700 lei). Pentru un plus de 300 EUR poti angaja un absolvent de facultate, poate un premiant. Inspre vestul Europei, pentru acelasi aport profesional, ca angajator vei oferi un venit de cel putin 4 ori mai mare.

In concluzie, o tara unde platesti angajatul de 4 ori mai putin, poate fi perceputa ca raiul angajatorilor si, aceeasi tara, va ramane locul zbaterilor zilnice pentru angajatii slab remunerati.

Iata alte exemple de semnificatii si valori care pot fi atasate unei experiente:

• Cand o relatie de cuplu se termina, acest eveniment poate fi perceput ca o ruptura sufleteasca sau ca punctul necesar de a fi pus la sfarsitul unui capitol. De acum, un nou capitol poate fi scris in romanul propriei vieti.
• Crinul parfumat este un miracol al frumusetii oferite de natura si, tot el, reprezenta o amenintare sora cu moartea pentru persoanele alergice la polen.
• Lipsa banilor poate fi un motiv de suparare ori depresie, si, tot lipsa lor, poate mobiliza resurse creatoare, inteligenta, cooperarea, munca eficienta, consecventa si inovatia.

Este usor de inteles ca drumul de la experienta la semnificatie/valoare trece prin sistemul nostru neuro-logic: modele de comportament, ierarhii de criterii, credinte, nevoi, teluri constiente si inconstiente, intentii, roluri asumate etc.

Suntem victimele semnificatiilor? Ori, din moment ce „procesul de semnificare” are loc inlauntru, il putem influenta? Putem alege ca  semnificatiile si valorile oricarei experiente sa fie constructive?

Putini dintre noi stiu ca pe fondul obisnuintelor, semnificatia si valoarea conferite unei experiente au puterea de a genera mutatii comportamentale.

Haideti sa luam cazul dupa-amiezelor de duminica. Majoritatea decurg dupa un scenariu asemanator. Acum pot sa apara grijile pentru saptamana care va urma, regretul pentru un repaus prea scurt, activitati placute lasate neterminate etc., fenomen cunoscut si ca „depresia de duminica”.

Tot duminica dupa-amiaza se pot manifesta si impulsurile productive: vizionarea unui film mult asteptat, a petrece timp cu oameni pe care ii iubim, a reveni dintr-o excursie memorabila, a oferi ore de voluntariat pentru o cauza apropiata sufletului nostru, a planifica o saptamana stralucitoare… Semnificatii productive si valorizari ale implinirii fiecaruia dintre noi. Un nou cadru pentru saptamana care urmeaza!

Daca inmultim cele 52 de duminici dintr-un an cu speranta medie de viata, obtinem 3796 zile in care putem trai „depresia de duminica” sau experiente ale implinirii noastre. Adaugand acestor zile tot atatea saptamani care vor incepe sub auspicii favorabile, vom obtine un ordin de marime la scara intregii noastre vieti despre puterea unei singure mutatii comportamentale. Si totul porneste de la semnificatia ori valoarea unei experiente…

Cine ar putea sa ne opreasca in a conferi semnificatii si valori productive experientelor noastre?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Cautam. Este nobil sa facem asta. Apoi interpretam. Asa ne-am obisnuit. Ca bonus vom primi senzatia unei descoperiri. Fundamentale?

Capacitatea de a interpreta istoria universala / personala este privita ca un dar. Fara ea nu am vorbi despre continuitatea speciei umane ori a propriei fiinte…

Astazi de dimineata m-am intalnit cu o buna prietena care s-a intors din concediul petrecut la mare. Am intrebat-o cum a fost si mi-a raspuns ca i-a placut, „dar, stii tu… lucrurile frumoase tin putin!”

Asa sa fie?

Cu totii am petrecut concedii, vacante etc. alaturi de oameni pe care ii iubim ori alaturi de care ne simtim bine. Haideti sa dam un pic timpul inapoi si sa ne amintim ce altceva, poate mai important, s-a petrecut in vacanta:

– am ales impreuna unde sa mergem, ori a fost o surpriza!
– am plecat impreuna cu persoana pe care o iubim sau care nu ne este indiferenta
– ne-am intors impreuna… 🙂
– am constatat/ne-am re-asigurat ca putem alege si putem face impreuna si alte lucruri decat cele din zilele obisnuite
– ne-am amintit ca surprizele placute pe care ni le putem face noua sau altora sunt la indemana noastra
– este placut sa cunosti lumea singur si este placut sa o cunosti alaturi de altii
– este frumos sa pleci
– este frumos sa te intorci
… si numai de tine depinde daca vei zambi amintindu-ti toate acestea!

Daca mergem mai profund, ceea ce ai simtit in vacanta si ceea ce simti in zilele de lucru te-ar putea invita sa reconsideri unele dintre alegerile tale. Ori sa te bucuri pentru ele!

Timpul de dupa vacanta, este definitoriu pentru ceea ce urmeaza. Poti sa ti-l petreci rememorand ceea ce ai trait, poti lua decizii si poti fi recunoscator.

De fapt, fiecare experienta importanta o poti fructifica folosind trei intrebari:

– Cum a fost pentru mine?
– Ce alegeri valoaroase pot face acum?
– Pentru ce pot fi recunoscator/recunoscatoare?

… si iti amintesc, „Calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!”

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

…cand le recunosti si apoi alegi bine.

Daca ai citit “Alice in Tara Minunilor” poate iti amintesti intalnirea cu pisica de Cheshire la rascrucea de drumuri. Iata care a fost dialogul:
“Imi poti spune, te rog pe unde sa o iau ?” intreba Alice.
“Asta depinde in mare masura de unde vrei sa ajungi” raspunde pisica.
“Nu prea stiu unde vreau sa ajung” spuse fata.
“Atunci nu conteaza in ce directie o apuci” raspunse pisica.

Spre deosebire de Tara Minunilor, in lumea noastra drumurile au borne care ne spun la fiecare kilometru daca am ales directia buna. Iata mai jos o lista cu “borne” pe care le poti folosi cand vrei sa stii daca alegerea ta a fost una buna:

Acum stii cum sa iti recunosti alegerile. Ce alegere importanta vei face astazi?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian Mihai
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

1. Scrie-ti obiectivele si succesul este garantat!

O poveste pe care o gasim la Zig Ziglar, Brian Tracy, Anthony Robbins si alti autori de succes… evoca un „studiu” realizat pe absolventii Yale University, promotia 1953. „Studiul” arata ca 3% dintre absolventi si-au explicitat obiectivele in scris, iar dupa 20 de ani, bunastarea lor financiara depasea finantele cumulate ale celorlalti 97%.
Fast Company Consultant Debunking Unit (CDU) publica in ianuarie 1997 rezultatele unei investigatii despre acest studiu in care Zig Ziglar si Brian Tracy se citeaza reciproc, Anthony Robbins il citeaza pe Brian Tracy si niciunul dintre absolventii promotiei ‘53 sau oficiali ai Yale University nu are cunostinta despre un astfel de „experiment”…

Ultimele generatii de „specialisti” au transformat (de)scrierea obiectivelor si uneori desenarea lor in ritualuri menite sa le materializeze „conform legilor imuabile ale universului”.

Bineinteles ca precizarea unui obiectiv, formularea sa in scris, integrarea in harti mentale, utilizarea de simboluri si desene reprezinta un demers cognitiv valoros. Insa nu si suficient…

Tabla cu dorinte, carnetelul secret, incantatiile la soare sau luna invita la magie si … film. Sau este un mod de a exploata nevoia de miracol, specifica fiintei umane.

2. Imagineaza-ti ca deja ai atins obiectivul!

Abundenta acestui mit in literatura self-help si pe internet ne poate indreptati sa credem ca exista ceva adevarat si in aceasta poveste.

O intrebare simpla spune asa: daca sistemul (psihic uman) traieste obiectivul X ca fiind o realitate implinita/dobandita/existenta/… ce sens ar mai avea sa mobilizeze resurse pentru ceva care deja are? Acceptarea implinirii obiectivului X are darul de a ne linisti, de a fi constienti/recunoscatori pentru ceea ce suntem/avem… adica opusul mobilizarii si motivatiei.
„Oamenii care petrec prea mult timp fantazand despre viitorul minunat care ii asteapta nu vor mai avea suficienta benzina in rezervor pentru a ajunge efectiv acolo.”

3. Frecventarea speaker-ilor motivationali

Oricat de bine ar functiona marketing-ul si vanzarea acestor evenimente, pe scena/in fata camerei de luat vederi se va afla o persoana care povesteste despre o intamplare, traire sau experienta din trecut.

Niciunul nu demonstreaza in direct cum ia decizii importante, cum isi gaseste puterea de actiune ori cum ii ajuta efectiv pe altii sa faca aceste lucruri. Ceea ce predomina este vorbirea indirecta. Despre.

4. Confuzia dintre decizie si motivatie

Pe scurt motivatia este o stare, iar decizia este o alegere. Diferentierea intre cele doua nu este un lucru usor. Cel mai adesea confundam deciziile cu vorbele spuse la suparare ori ca admiratie: „incepand de astazi voi merge zilnic la sala”, „de maine nu mai fumez”, „gata cu amanarile”, „niciodata nu ma voi mai baza doar pe ceea ce vad”… Acestea pot fi considerate cel mult promisiuni. Si este normal sa fie incalcate cand contextul in care le-am gandit este diferit de contextul in care actionam…

Motivatia are la baza strategii si distinctii fine in cadrul aceluiasi simt.
Marimea sau culoarea unei prajituri o vor face de preferat.
Senzatiile generate de o bicicleta obisnuita fata de una cu amortizoare…
Genul de bucurie pe care o voi simti la finalul…

Decizia are un caracter mult mai evident. Depaseste ajustarile fine implicand asumare, timp si actiune.

Greseala cea mai comuna consta in a creste motivatia in contextul inexistentei deciziei.

5. Conteaza numai ceea ce iti doresti tu!

Haideti sa ne imaginam un univers in care nu suntem decat noi insine si dorintele noastre implinite ori in curs de implinire. Daca nimeni altcineva nu ar sti ca visul ni s-a indeplinit, ce valoare ar mai avea? Merita sa ne investim propria viata in astfel de impliniri?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

(* vedeti si articolele Dr. Heidi Grant Halvorson)

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

„Plictiseala reprezinta cealalta fateta a fascinatiei. Ambele implica sa te afli mai degraba in exteriorul decat in interiorul unei situatii, iar una conduce la cealalta.”
Arthur Schopenhauer

Putem fi plictisiti de una, de alta, de un zbor cu parapanta… sau entuziasmati! Despre ce fac unii, altii, despre ce am facut ieri sau vom face maine.

Uneori avem nevoie sa ramanem spectatori ai vietii. Pur si simplu ne disociem de continuturile emotionale, privim experientele mai rational si lasam deoparte sentimentele care ne-ar putea afecta obiectivitatea. In scolile de meditatie budista se vorbeste despre „martorul ultim”, „intelepciunea perfectei egalitati”, „privirea nediferentiata” etc.

Daca am petrecut suficient timp ca spectatori, plictiseala, ca o buna prietena, revine si ne aminteste sa ne implicam, sa ne intoarcem la viata si sa redescoperim sensul actiunilor noastre. Tot ea are grija sa nu ne transformam in roboti, invitandu-ne sa dam misiune si sens propriei identitati. Ea ne ajuta sa desenam harta de la „cine sunt eu?” pana la „care este rostul meu in acest context?”

A fi spectatori sau a ne „scufunda” intr-o activitate nu reprezinta metode suficiente pentru indepartarea emotiilor nedorite, iar pe termen lung ambele se dovedesc alegeri cu rezultate imprevizibile!

Plictiseala reprezinta prima invitatie la sens si viata implinita, sau dupa cum spunea Giacomo Leopardi, „Plictiseala nu este altceva decat dorinta curata de fericire.”

Cat de mult timp poti ramane ca spectator? Cat de lunga poate fi perioada in care sa te dedici obsesiv unui rol?
Ce semne iti arata ca a venit vremea sa te implici dand un sens identitatii tale?
In care dintre roluri si in ce fel de activitati simti cel mai bine viata?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Prelegerea, expunerea, conferinta, prezentarea… live fac parte din categoria experientelor de invatare expozitive. Alaturi de lector, conferentiar, „expert”… exista uneori o proiectie multimedia. Avantajul acestei metode este numarul mare de “beneficiari”. Salile de conferinte, amfiteatrele pot gazdui sute, uneori mii de auditori.

Dezavantajul acestor forme de invatare este feedback-ul de slaba calitate din partea “beneficiarilor”. Din respect, obligatie, plictiseala… auditorul poate afisa o atitudine egala ori poate simula interesul. In mediul universitar acest dezavantaj este compensat prin existenta seminariilor, lucrarilor de laborator, proiectelor, practicii productive etc.

In cazul companiilor care organizeaza pentru angajati activitati de invatare expozitive, a fost inventat follow-up-ul. Din experienta stim ca uneori, aceasta activitate degenereaza intr-o minunata revedere cu prieteni dragi, discutii… derapand de la obiectivele operationale si implementarea in activitatea productiva.

Personal prefer instructajele scrise ori multimedia si promit ca voi scrie despre eficienta acestei alegeri.

Cel mai interesant fenomen apare la prezentarile din cadrul non-formal, cand pur si simplu primim un e-mail ori vizitam un site, suntem atrasi de o prezentare scrisa si ne inscriem ca participanti la o prezentare live.

Ajunsi acolo gasim un „speaker” care ne vorbeste despre o tema sau mai multe, iar impresia pe care urmareste sa ne-o lase este cea de profesionist in domeniu. Uneori reuseste! Abilitatile de „public speaking” contribuie la obtinerea acestei impresii. De multe ori ne simtim bine in compania acelei persoane care ne vorbeste despre lucuri atat de interesante, importante, …ante! Nu oricine plateste pentru a asculta si a se afla in compania unui mare om de vanzari, a unui antreprenor, a unui realizat…! Cati dintre noi suntem constienti ca in acel moment „speaker-ul” vorbeste DESPRE…?

In acest sens, una dintre metamodalitatile cu care opereaza domeniul NLP este denumita pe scurt „disociere”. In cazul metodelor expozitive prezentatorul/speakerul/… este „disociat”.

Personal prefer metodele unde este prezenta cealalta metamodalitate NLP – „asocierea”: workshop-ul, seminarul, experimentul, rezolvarea de probleme, invatarea prin descoperire, demonstratia…

Iata un set de intrebari pe util pentru a decide la ce fel de experiente educationale sa participam:
Ce voi reusi sa fac dupa ce ies din sala?
Ce pot sa iau valoros pentru mine in urma participarii la…?
Ce decizii, promisiuni si angajamente pot face fata de mine? Sunt suficiente?
Am sadit ceva efectiv valoros pentru viitorul meu si/sau am petrecut un timp agreabil?
Invat si ma simt mai bine cand urmaresc o prezentare sau cand realizez ceva cu mainile, sufletul si inteligenta mea?

Cu certitudinea ca „intotdeauna facem cele mai bune alegeri”, aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Cu o doza de umor si inca una de seriozitate, iata cum ar putea sa se incheie „rugaciunea” sfatuitorului amator sau profesionist:

… si ajuta-ma sa nu devin sfatuitor nici amator si nici profesionist, iar daca deja sunt, vindeca-ma si vaccineaza-ma! Pentru ca de fiecare data cand dau un sfat necerut, cu voie ori fara de voie, fac cate putin din urmatoarele:
– subminez creativitatea aproapelui meu
– ii creez dependenta fata de mine si sfaturile mele
– ii intaresc convingerea ca singur este pierdut
– ii spun ca poate sa ramana repetent la grupa mica toata viata
– il ajut ca atunci cand va creste mare sa devina si el un sfatuitor de succes
– ii rapesc gloria propriilor reusite
– il arat ca esecul exista, iar el nu trebuie sa invete nimic
– ii ofer convingerea ca poate sa faca ce vrea pentru ca intotdeauna va exista cineva gata sa-i vindece buba
– ma simt important, util, apreciat, de neinlocuit pentru ca in sfarsit am gasit un suflet mai nefericit
– imi intaresc convingerea ca sunt un om bun, iar raii sunt cei care nu-mi accepta sfaturile
– la fel ca Napoleon, Hitler, Stalin… stiu ce este cel mai bine pentru umanitate si sunt gata sa-i salvez pe toti
– validez credinta ca unii sunt mai nevolnici, iar altii mai puternici, asa ca mine
– ma afirm ca parinte grijuliu, om atent la aproapele, „razboinic al luminii” etc.
– ii daruiesc aproapelui certitudinea ca ce este bun pentru mine este bun si pentru el
– propag credinta ca toti sunt dupa chipul si asemanarea mea
– cultiv ideea ca paranoia si mania persecutiei au fost inventate de organizatiile secrete pentru a-i discredita pe cei ca mine

In concluzie, vrei sa (mai) fii sfatuitor amator? Dar profesionist?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Un zambet
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Prea des, pe net sau in carti, domeniul Programarii Neuro-Lingvistice – NLP este asociat unor sintagme contradictorii sau cel putin hilare. Printr-o serie de articole intentionez sa restabilesc deschiderea catre o intelegere corecta a acestui domeniu si, poate, sa aduc un zambet pe chipul celor care citesc.
Haideti sa facem un pic de ordine si sa nu-i suspectam pe cei care au facut afirmatiile false de mai jos decat de cele mai bune intentii;)

FALS:   Cu ajutorul NLP iti cresti increderea in sine daca o ai mica.

Dupa cum am precizat intr-un articol anterior, „increderea in sine mica, scazuta, lipsa…” este un nonsens. Strecurandu-se in vorbirea curenta, familia asociata acestei sintagme a devenit cea mai la indemana scuza pentru nereusitele de tot felul.

Unul dintre instrumentele utilizate de la inceputurile structurarii domeniului NLP este denumit pe scurt „Modelul Meta”. Acest model evidentiaza faptul ca „increderea”, prin nominalizare, in loc sa desemneze realitatea corespunzatoare, si-a gasit sfarsitul intr-un substantiv distorsionat.

A materializa un vis, a duce la bun sfarsit un proiect, a merge pe calea propriei impliniri au ca temei manifestarea unor capacitati.

Stii cat de bine faci un anumit lucru? Daca nu, ce te impiedica sa afli?

Este normal ca mai apoi sa decizi daca te bazezi pe capacitatile tale, daca le dezvolti, daca apelezi la altcineva…

Cine are interesul sa prolifereze virusul „increderii in sine mici, scazute, lipsa…”?

FALS:   La un curs NLP inveti sa citesti gandurile celorlalti.

Din setul instrumentelor specifice Programarii Neuro-Lingvistice face parte „calibrarea”. In acest caz, prin „calibrare” se intelege stabilirea unei legaturi intre ceea ce este observabil si ceea ce se manifesta in realitatea launtrica sub forma de sentimente, modalitati de reprezentare si categorii logice. Aceasta calibrare nu poate oferi informatii precise despre contintuturile reprezentarilor mentale.

Te-ai simti confortabil in prezenta unui om despre care crezi ca iti poate citi gandurile? Atunci ce sens are sa devii unul dintre ei?

Poate ca cel mai potrivit loc pentru super eroi se afla in paginile scenariilor ecranizate la Hollywood:)

FALS:   Daca inveti NLP reusesti sa convingi pe oricine sa faca ce vrei tu.

Citind randul de mai sus poate ca deja radeti sau aveti reactia obisnuita in fata unei aberatii.
Pentru cei care inca nu stiu, concepte precum “liberul arbitru”, “respectul”, “ecologia” reprezinta aerul pe care orice practician NLP il respira. Primele strategii si cadre de lucru NLP au fost modelate de la terapeuti, creatori de scoala – oameni care si-au consacrat viata binelui si vindecarii.

Una dintre axiomele NLP spune ca „la baza oricarei actiuni se afla o intentie pozitiva”. Prin absurd, sa presupunem ca in numele „binelui”, cineva ar incerca sa convinga pe altcineva. De unde ar sti daca a trecut sau nu granita moralitatii? La final cine va fi pacalit? Cel care incearca sa-l convinga pe altul, sau cel care crede ca acest lucru este posibil?

FALS:   Prin NLP iti schimbi personalitatea.

Webster Dictionary ne spune ca personalitatea reprezinta “un set de calitati emotionale, modalitati de comportament etc., care fac o persoana diferita de alta.”

Daca ne referim la emotii, reactii si comportamente, intr-adevar, in domeniul NLP gasim cele mai eficiente instrumente pentru managementul lor. Tot in domeniul NLP gasim modele de interventie si mai profunde care opereaza la nivelul credintelor. Mai mult decat atat, Programarea Neuro-Lingvistica ne invita la cunoasterea propriei ierarhii de valori si la acordarea acesteia cu misiunea si rolul pe care ni le-am asumat ca fiinte umane.

Deocamdata, ceea ce este desemnat prin “personalitate” constituie obiectul dezbaterilor si redefinirilor. Desi “psihologia personalitatii” este recunoscuta ca domeniu, in prezent nu exista nicio sursa care sa pretinda ca poate afirma definitiv ce este personalitatea. Prin urmare fara o definitie acceptata unanim a personalitatii, la ce ne referim cand spunem “schimbarea personalitatii”?

FALS:   In NLP gasesti ceea ce iti trebuie ca sa te motivezi sa mergi la sala.

In randul practicienilor NLP, acceptiunea comuna a cuvantului „strategie”, este cea de secventa logica alcatuita din perceptii si reprezentari. In functie de finalitati, strategiile au fost grupate in sapte categorii. Intre ele gasim doua categorii aparte: strategiile decizionale si strategiile motivationale.

Fiecare dintre cele doua categorii implica secvente cognitive si finalitati diferite. Decizia are ca finalitate o alegere, iar  motivatia se traduce prin existenta starii necesare de a face un lucru. Putini sunt cei care fac diferenta dintre decizie si motivatie. Aceasta confuzie ii impinge pe oameni in situatia de a turna gaz peste un foc despre care cred ca exista, sperand ca in final ceva bun se va petrece…

Ce sens ar avea sa ne gasim puterea de a face un lucru despre care am auzit ca, in principiu, ne-ar face bine? Ne-ar putea face si altceva? Merita pretul platit?

Cu intentia de a-ti fi trezit cel putin un zambet, promit sa revin cu episoade noi din seria „NLP nu este despre cum sa…”.

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Dintre toate lucrurile cu care am fost inzestrati ori pe care le-am dezvoltat, perceptia este considerata „by default” ceva aflat la indemana oricui. In acest caz ce ar putea fi atat de interesant la ea?

Pe cat de simpla pare, atat de complexa devine in realitate. Nu ma voi referi la modul in care functioneaza organele de simt, sistemul nervos periferic…, ci la modul in care noi insine alteram aceasta experienta.

Cel mai des experienta perceptiei devine partiala prin „etichetare” sau prin alunecarea in modelul despre lume stabilit anterior ca intr-un fel de spatiu al „cunoasterii sigure”. In multe situatii de viata, dialogul interior se declanseaza automat „hranindu-ne” cu convingeri de tipul:
– J. m-a privit incruntat astazi. Sigur este suparat pe mine.
– Nu am adus niciun client nou in ultimele zile pentru ca sunt un marketer prost.
– De ziua mea nu m-au sunat decat rudele! Imi este mai clar ca oricand ca toti cei care se pretind prieteni sunt niste prefacuti.

In Programarea Neuro-Lingvistica – NLP exista conceptul denumit „not knowing”. El se refera la experienta perceptiei aici si acum, nealterata de filtre, credinte, amintiri etc. Moshe Feldenkrais i-a descris avantajele afirmand: „aceasta abordare mi-a adus succesul in situatii in care specialisti cu o experienta mai mare decat a mea au esuat.” Referindu-se la ideile pe care si-a intemeiat teoria relativitatii, Einstein spunea ca i-au venit in timp ce isi punea intrebari despre spatiu si timp fara nicio preconceptie, avand atitudinea unui copil curios.

In acceptiunea comuna, a nu sti, este echivalent cu ignoranta, incompetenta, indiferenta… si poate deveni rusinos sa afirmi ca nu te pricepi la X.

Cele mai mari probleme apar cand incapacitatea de a spune „nu stiu”, ii transforma pe unii in „specialisti”. Nimeni nu doreste sa aiba de a face cu ei cand este vorba despre instalatii electrice ori sanitare, functionarea autoturismului, rezolvarea unei probleme de sanatate, etc.

A stii ca nu stim, de la bun inceput, ne situeaza intr-un altfel de spatiu. Calitatile acestui spatiu sunt obiectivitatea, acuitatea senzoriala si deschiderea catre cunoastere. Informatiile episodice nu-si mai au locul aici. Prezentul este redescoperit ca proaspat, viu si ca locul unde realitatea ni se reveleaza.

Cat de confortabil te simti in acest spatiu? Cum este pentru tine sa fii in prezenta omului de langa tine si nu a omului care crezi ca se afla langa tine? Cat de mult curaj iti trebuie pentru a gasi spatiul in care realitatea ti se reveleaza? Cat timp vrei sa mai petreci in „realitatea” pe care tu ai construit-o despre lume? Esti dispus sa lasi deoparte sentimentul de „siguranta” provenit din proiectiile despre trecut pentru a primi cunoasterea prezentului proaspat?

Ce rol alegi? Al celui care crede ca stie sau al celui care cunoaste?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Sase seara, la metrou. Oh!, o sa exclamati, nebunie curata – tot puhoiul de corporatisti se urca in metrou de la Pipera spre Centru. Fie ca si tu vii de la serviciu, fie ca s-a intamplat sa circuli la aceasta ora, n-ai ce face, esti acolo, inghesuit, printre ei.

Vrei-nu-vrei le afli povestile, auzi discutiile de grup si aproape de fiecare data te intrebi in gand, „de ce-or fi vorbind tot despre serviciu?!” Te intrebi daca tu ai o problema si daca lor le place atat de mult ceea ce fac zi de zi? Te mai intrebi cat de bine sunt platiti din moment ce isi aduc serviciul – cu tot stress-ul lui – acasa? Sau poate ii compatimesti ca n-au viata personala, ca au intrat intr-o bula din care nu mai reusesc sa iasa. Pe scurt, esti tentat sa le pui etichete – de la workaholics la „corporatristi”.

Intrebarile de mai sus pot fi valide, una cate una sau toate deodata.

Exista, desigur, posibilitatea ca cei pe care-i vezi vorbind langa tine sa fie niste oameni multumiti cu viata lor. Poate ca au muncit mult sa ocupe un post in middle management, au facut sacrificii, iar acum se pot lauda cu ce au realizat. Poate este adevarata si ce-a de-a doua varianta, in care s-au lasat purtati de val, au lasat sa li se intample viata fara sa-si puna prea multe intrebari. Poate acum nu stiu ce altceva sa mai faca si isi spun ca astea sunt vremurile pe care le traim, ca asa se face si ca toata lumea pateste la fel.

Sa luam in calcul si substratul, contextul. De unde putem sti la ce-a renuntat fiecare in parte pentru a ajunge aici? Ce alte prioritati si-a pus pe hold? De unde stim cu cat este platit si la ce ii trebuie banii aceia, pentru ce alte scopuri mai inalte decat jobul? Insa, daca nu sunt fericiti cu viata si cu jobul lor, ce-i opreste sa iasa din cursa asta? Oare nu isi pun niciodata intrebari?

Daca recitim randurile de mai sus, tocmai am ridicat peste 10 semne de intrebare. Despre ceilalti. Daca ei ar fi in locul tau, ce ar intreba? Tu si ceilati…

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Cristian Mihai
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Te afli pe cel mai elegant vapor de croaziera la clasa lux. Orchestra de camera te incanta cu acorduri preclasice iar in mana ai un pahar de coniac vechi. Pe masa au fost aduse farfurii in care stau adevarate opere de arta culinara. Esti in compania unor persoane la fel de agreabile ca tine, dornice sa savureze incantarile unei croaziere de 7 stele.

Doar capitanul si ofiterul de navigatie stiu ca se apropie o zona cu ghetari. Este pentru prima data cand acest vapor este supus unei asemenea provocari.

Ne intoarcem in restaurantul unde savurezi o calatorie de exceptie. Starea ta este dintre cele mai bune pe care le-ai avut vreodata si ceilalti iti confirma ca te afli in cel mai bun loc pentru tine. Ai deplina incredere in cei care conduc hotelul plutitor.

Este sigur pentru tine sa faci asta?

In mod evident, o indoiala are puterea sa spulbere iluzia perfectiunii, a faptului ca oficial iti merge foarte bine. Daca ii vei da glas, probabil ca cei din jur iti vor zambi condescendent.
Insa este atat de bine! De ce sa strici asta?

Lasi deoparte gandurile cenusii si te bucuri.

In mai putin de 30 de minute catastrofa se produce. Doua treimi din pasageri isi pierd vietile iar restul sufera de hipotermie. Este prea tarziu. Pentru regrete, pentru a le spune celorlalti „am stiut eu”, pentru orice…

NU este deloc prea tarziu! Pentru ca cele de mai sus nu sunt decat niste ganduri, o poveste.

Este povestea care ne invita in acest moment sa ne intrebam care este Titanicul pe care plutim acum? Poate fi actualul loc de munca, poate fi o relatie de cuplu, poate fi propria stare de sanatate, poate fi exact acel lucru din vietile noastre unde, in loc sa evaluam „mediul” si ceea ce se petrece, evaluam propria starea de bine la anumite momente.

Este greseala pe care o facem cu totii din cand in cand.
Luam decizii bazate pe starile de moment. Nu luam in calcul si ceea ce se petrece in exterior, efectele pe termen mediu, lung.

La birou angajatul isi desfasoara activitatea in conditii care sa-i ofere aparenta stabilitatii locului de munca, aparenta unui mediu de comunicare civilizat, a cresterii si dezvoltarii profesionale. Tot angajatul este ultimul care afla despre inchiderea companiei, despre absorbtia prin fuziune, despre faptul ca va fi disponibilizat. Si nu pentru ca informatiile ii sunt ascunse ori indiciile nu exista…!

O vorba inteleapta spune ca ”un om prevenit face cat doi”. Unul de acum si unul din viitor. Ambii reprezinta ipostaze ale noastre pe linia propriei vieti. Responsabilitatea fata de cei doi, o avem noi, cei de acum. Este vorba despre acea responsabilitate care genereaza libertate, implinire si mai mult decat atat.

Iata un set de intrebari pe care il putem folosi pentru a ne da seama daca navigam pe un Titanic.

– Cat de bine ma simt acum facand acest lucru?
– Care sunt efectele pe termen mediu ale faptului ca fac acest lucru?
– Care vor fi efectele pe termen lung ale faptului ca fac acest lucru?

Daca la prima intrebare ai raspuns bine sau foarte bine, iar la intrebarea a doua si a treia raspunsurile devin neclare ori de neacceptat, este aproape sigur ca te afli pe un Titanic. Cel mai probabil altcineva decide (a decis) cursul si iti ofera (ti-a oferit) iluzia ca oficial iti merge bine.

Este responsabilitatea/libertatea ta sa alegi ca si pe termen mediu/lung sa iti mearga bine!

Deci, care este Titanicul tau?

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Traim cu totii fericirea care vine si pleaca. Are caracterul unei stari pentru ca o simtim, ii putem constientiza intensitatea… iar in anumite conditii o putem reproduce/retrai.

Exista si o alta fericire prezenta ca realitate intrinseca a fiecarei fapturi aflate in viata. Religii, filosofi si invatatori vorbesc despre ea si despre modul in care fiecare epoca, grup, individ au inteles sa o manifeste.

Ar parea ciudat si lipsit de sens daca am masura fericirea intrinseca, naturala, ca dat al fiintei vii. Are totusi sens sa masuram cat de mult din aceasta fericire am adus in propria viata? Ar putea fi o datorie?!  Cat de mult ne bucuram, cate incantari primim si oferim, cat invatam, cat de mult crestem…?
Ca orice proces de masurare si acesta se bazeaza pe criterii.
Pentru acest tip de masuratoare, in cele mai multe cazuri criteriile sunt proprii.

Care sunt criteriile tale?

Cum iti alegi prietenii? Cati dintre ei contribuie la fericirea ta pe termen scurt? Dar pe termen lung?
Cum alegi sa iti petreci timpul? Cate dintre alegerile importante din ultimele sapte zile te-au ajutat sa inveti si sa cresti?
Ce faci cu banii? Contribuie la descoperirea si urmarea viziunii tale?
…
Cat de multa fericire aduci in viata ta si a celor care conteaza pentru tine?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Este ziua ta si constati ca cea mai buna prietena intarzie sa te felicite. Cu toate ca stii despre ea ca este uituca iti imaginezi ca pana la sfarsitul zilei te va suna. Sau nu…
Nu-i asa ca-ti place sa faci predictii mai ales despre cei pe care ii iubesti ori iti sunt apropiati?

Urmeaza pasul doi. O suni tu si ii atragi atentia. O rogi sa acorde mai multa importanta acestor aspecte. Este atat de usor sa faci o bucurie unui prieten ori sa-l ranesti…

Pasul trei. Discutia s-a incheiat si nu ai nici o certitudine ca data viitoare isi va aminti. Poti sa te superi pentru ca astazi nu si-a amintit si cel mai probabil nici pe viitor nu-si va aminti. Cat de bine ar fi ca ceilalti sa se comporte exact asa cum vrem noi…

Te-ai gandit vreodata ca PREDICTIILE PE CARE LE FACI PENTRU CEILALTI SUNT DE FAPT PENTRU TINE?

Daca reusesti sa accepti acest lucru vei reusi sa intelegi cum se face ca prietena ta va uita in continuare. Vei intelege ce se petrece cu oamenii care par sa reziste sfaturilor tale atat de bine intentionate. Vei reusi sa accepti si sa iubesti. Pe ei si pe tine.

Acum este momentul sa faci diferenta dintre predictii si asteptarile proprii.

Este de preferat ca predictiile sa se bazeze pe observatii, constatari, masuratori, realitate. In aceste conditii predictiile devin utile pentru ca „un om prevenit face cat doi”.

Asteptarile proprii au la baza nevoile, reprezentarile personale despre lume, viata, iubire, succes etc. Este foarte bine sa le comunici celor care te pot auzi si intelege folosind limbajul care le este accesibil. O idee buna ar fi sa precizezi ca ACESTEA SUNT ASTEPTARILE TALE.

De fiecare data cand traiesti dezamagirea, frustrarea, nemultumirea… este un semn ca ai confundat ASTEPTARILE TALE cu PREDICTIILE. Ori ca strategia ta de previzionare merita sa fie imbunatatita.

Un principiu al gandirii sistemice spune: „Decat sa actionezi incrancenat si proactiv pentru a obtine schimbarea, mai bine ar fi sa indepartezi barierele din calea ei astfel incat sa aiba loc natural.”

In continuare nu voi scrie un manual despre „cum sa…” diferentiezi asteptarile proprii de predictii si „cum sa” utilizezi modelarea statistica a predictiilor. ASTEPTAREA MEA de la tine este sa creezi si sa utilizezi chiar tu acest manual.

Te invit sa-ti stabilesti tu insuti temeiurile pe baza carora sa faci diferenta dintre ASTEPTARILE proprii si PREDICTII.

Daca nu o faci, spectrul dezamagirii te va urmari in continuare. Aceasta este foarte bine!
Daca te-ai amagit, trebuie sa te dezamagesti

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Un zambet,
Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

Erwin Schrodinger a obtinut in anul 1933 premiul Nobel pentru fizica si este considerat unul dintre parintii fizicii cuantice.

Experimentul mental propus de Schrodinger este urmatorul: o pisica este inchisa intr-o cutie cu pereti opaci si impreuna cu ea se afla un mecanism care poate sa sparga o fiola cu cianura. Mecanismul poate fi declansat de catre un detector de radiatii, introdus si el in cutie impreuna cu o cantitate foarte mica de material radioactiv. Daca un singur atom se dezintegreaza pisica isi va sfarsi viata. In caz contrar ea ramane vie.

Un observator exterior al cutiei, nu stie daca inauntrul ei se afla o pisica vie sau o „pisica uniform distribuita” (non-vie). Practic, pentru el, cele doua stari ale pisicii coexista, fiind la fel de probabile. Coexistenta mai multor stari care pot descrie un sistem este cunoscuta sub denumirea de „superpozitie cuantica”.

Referindu-se la acest experiment Einstein preciza ca: „… prezenta sau absenta pisicii este ceva independent de actul observarii”.

Te invit acum sa iei locul pisicii, iar peretii cutiei sa-i inlocuiesti cu peretii propriei locuinte, cu cadrul vietii de familie, al vietii profesionale etc. In aceste cadre poti fi activ sau inert, frustrat sau multumit, agitat sau linistit, indiferent sau entuziast… Atat pentru observatorul cutiei/cadrului, cat si pentru tine superpozitia reprezinta multimea de posibilitati. Diferenta consta in faptul ca pentru tine o singura posibilitate este manifestata! Celelalte sunt doar posibile.

Ce-ar fi sa devii pentru cateva minute observatorul propriei tale existente?

Enumera posibile ipostaze in care poti exista!
Care este cea manifestata acum pentru tine?
Ce alta ipostaza a existentei tale poti sa alegi?
Ce te-a impiedicat sa o aduci la realitate pana acum?
Ce-ai avea de castigat daca vei aduce la realitate noua ipostaza?
Merita pretul platit? Dar beneficiile?
Ce mai este necesar sa faci inainte a trece la actiune?
Acum poti sa actionezi, nu-i asa?:)

Aminteste-ti, calitatea intrebarilor pe care ni le punem determina calitatea vietii pe care o traim!

Un zambet,
Cristian MIHAI
Fellow Member Trainer IANLP

 Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

“Matrix” = temnita poleita sau ruginita in care cei multi pot trai cu iluzia libertatii.

Iata cateva dintre rolurile pe care noi, oamenii, le jucam in fata libertatii, responsabilitatii, fericirii si iubirii:

1. Sunt fericit si multumit de viata mea!

Inocenta este primul zid asezat intre noi si realitatea obiectiva, intre noi si sine. Privim numai catre cer si refuzam sa vedem temnita. Credem ca marile minciuni si “loviturile sortii” exista in carti, filme, se abat numai asupra altora… si ne consideram protejati ori imuni la ele. Aceasta reprezinta de fapt premisa pentru urmatorul rol:

2. Viata este total nedreapta cu mine!

Cel mai adesea invitatia la trezire soseste printr-un soc, o schimbare dramatica de status social ori financiar, o problema de sanatate… Facem cunostinta cu “nesansa”, ghinionul, dezastrul – forte implacabile care se abat asupra-ne si ne surprind total nepregatiti. Ne simtim victimele nedreptatite de destinului, conjuncturilor, rautatii celorlalti…

3. Putea fi mult mai rau!

O usoara adiere de acceptare a realitatii incepe sa fie simtita. Alaturi de ea se iveste si falsa legitimare prin suferinta ori “nesansa”. Aparentul martiraj este insotit de complacerea in starea actuala, renuntarea la drepturile inalienabile, comoditatea castratoare si scuzele de tot felul. Expresii din categoria “Nu-mi permit”, “Nu am suficienti bani”, “Nu am timp”, “Nu sunt suficient de inteligent si de puternic”, “Am lucruri mult mai importante de facut”… ingroasa minciuna pe care, fara sa ne oblige nimeni, o asezam intre noi si propria putere. Desi pentru o clipa am deschis ochii, alegem sa-i inchidem la loc si sa camuflam complacerea imbecilizanta sub falsa eticheta a responsabilitii si acceptarii.

4. Totusi imi merge bine!

Este etapa in care apar episoadele fericite. Pentru intervale de timp mai lungi sau mai scurte bucuria, fericirea, adevarul sunt descoperite si traite. Procurarea periodica a acestor trairi aduce un grad de multumire. Uneori dependenta! Cumparatul compulsiv, obsesia fata de activitatea profesionala ori fata de business, dependenta de substante, clubing-ul, colindatul pe la vraci si “vindecatori” in cautarea solutiilor miraculoase… sunt ipostaze in care dozele de “bine” incearca sa amorteasca intuitia proaspat trezita a adevarului.

5. Viata mea depinde in primul rand de mine!

Falsele motivatii, stagnarea, iluziile de virtute ori implinire sunt lasate in urma.
Riscul este asumat constient, actiunea devine coordonata, iar dinamismul si abnegatia sunt puse in slujba implinirii propriului destin. Este momentul invatarii si actiunii! Participam la cursuri si formari, ne angrenam in proiecte importante pentru propriile valori, gasim timp de calitate pentru cei pe care ii iubim. Invatam sa identificam diferenta dintre viziunea care merita sa devina realitate si halucinatie. Renuntam la pretentii in favoarea actiunii. Acum realizam ca “Norocul surade celor curajosi!”.

6. Sunt implinit!

Acceptarea realitatii este totala. Stim ce se poate petrece, stim cine suntem si ce avem de facut. Nu mai avem nimic de demonstrat. Am realizat ca valoarea intemeiata rezida in Sine. Ii ajutam pe cei care ne cer ajutorul si vor sa-l primeasca. Inocenta provine acum din constienta existentei. Libertatea nu mai este altceva decat slujirea necesitatii acceptate!

Zidurile temnitei dispar cand incetam sa le reinnoim statutul de realitate. Acum este singurul moment cand putem face aceasta alegere. Si tot acum putem alege sa construim alte ziduri…

Cele 6 roluri sunt cunoscute de catre Programarea Neuro-Lingvistica – NLP ca arhetipurile determinante in ciclurile de tranzitie. Operationalizate de catre Carol Pearson si Judith DeLozier, sunt utilizate pentru a identifica etapele in care se afla oamenii, organizatiile, afacerile…  Ca instrument de lucru este folosit pentru a preciza directiile de actiune in vederea preintampinarii regresului, stagnarii si pentru a depasi blocajele.

Gasiti informatii si la

http://nlpuniversitypress.com/html/AkAz12.html

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

„Cuget, deci exist” spunea Descartes in secolul 17. In mod necesar adevarata, aceasta propozitie este asaltata cu prastia ori cu hartiute facute ghemotoc de catre autorii cartilor self-help ori de bloggerii care genereaza continut si atat.

Creatorul indoielii metodice si radicale, Descartes, isi incheie demonstratiile cu adevarul incontestabil al existentei de sine.

Creste-ti increderea in sine, x pasi pentru marirea increderii in sine, cum sa-ti intaresti increderea in sine, ce sa faci cand increderea in sine este mica, metoda F.A.R.T.S. pentru eliberarea increderii in sine etc…, mii si sute de retete pentru atingerea obiectivelor topaind pe trambulina increderii in sine.

Iata metoda in 3 pasi propusa de Ionel din clasa a 7-a cand vine vorba de incredere in sine:
1. Cine constata ca are o incredere in sine neintarita, mica, neeliberata etc.?
2. Indiferent ce ai raspuns la punctul 1., inseamna ca acest „el”/”cine”/”sine”/… exista.
3. Nu trebuie sa fii Descartes pentru a realiza ca odata stabilita existenta, devine lipsit de sens sa ii dai grade.

Pe scurt, daca Ionel stie ca exista, iar Gigel stie si el ca exista, nu exista niciun temei pentru afirmatia „Ionel este mai existent decat Gigel”. Devine imposibil ca Ionel sa aiba mai mult succes decat Gigel pentru ca „are mai mare incredere in propria existenta/in sine”.

Succesul, reusita si cele care le urmeaza au legatura cu gradul de dezvoltare al unor capacitati ori de manifestare a unor abilitati.

Cum reusesc sa „fac X in conditiile Y” tine de propriile capacitati si are legatura cu functiile superioare ale cortexului cerebral.
De ce sa „fac X in conditiile Y” si de ce sa nu fac, tine de credintele proprii si are legatura cu sistemul limbic si cu hipotalamusul.
Neurostiintele au evidentiat controlul exercitat de sistemul limbic si hipotalamusul din creierul mijlociu asupra functiilor superioare ale cortexului cerebral (materia cenusie).

Prin urmare, credintele „controleaza” abilitatile/capacitatile cu care actionam intr-un context specific. Este evident rolul inhibitor de capacitati pe care il au convingeri de tipul: nu pot, nu stiu, zestrea genetica nu ma ajuta, cand eram mic am fost bolnav, in familie nu aveam de toate…
Tot convingerile sunt cele care activeaza aproape miraculos abilitati si capacitati. Persoane fara antrenament au reusit sa inoate, sa stinga incendii, sa salveze vieti… Este cunoscut fenomenul restabilirii lactatiei la mamele adoptive care doreau sa-si linisteasca bebelusii flamanzi.

Daca vrem sa dam vina pe ceva pentru nereusitele noastre, acestea sunt credintele neproductive. Credintele ajung in viata noastra prin intermediul persoanelor pe care le creditam cu incredere si prin intermediul propriei experiente.

Ce-ar fi sa ii creditam cu incredere pe cei care ne incurajeaza sa avem credinte productive? Ori sa utilizam metode cognitive pentru transformarea convingerilor limitatoare? Si cum ar fi sa ne dam voie sa traim acele experiente care dau masura capacitatilor noastre?

Una dintre premisele fundamentale NLP spune ca „nu exista esec, ci numai feedback”. In urma savarsirii unei actiuni putem trage concluzii despre cat de bine reusim sa facem un lucru. In continuare, putem decide continuarea actiunii, incheierea ei…

Scepticul semidoct sare direct la concluzie respingand fara sa verifice. Pentru ca are convingeri! Bineinteles, aceasta ii ofera un fum de superioritate pe care il inhaleaza singur. Acest fum abunda in convingeri limitatoare, neproductive. El este trist din cauza capacitatilor pe care nu le manifesta. Si cel mai adesea tinde sa camufleze aceasta printr-un complex de superioritate.

Cei mai multi dintre noi experimentam si apoi ne formam o parere. Acesta este scepticismul sanatos.

Exista si categoria celor care fac un „research” pe Google. Din cand in cand cu totii ne numaram printre ei. Atentie! Cel putin la cuvintele „incredere in sine”, Google ne furnizeaza aproximativ 129.000 de rezultate. Exista o intreaga piata de „incredere in sine”. Sau un balci?

Daca problema increderii scazute in sine nu exista atunci cum ar putea cineva sa o creasca?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Cartile despre dezvoltare personala, prezentarile coach-ilor de succes, cursurile de management, comunicarile intra si inter-organizationale te invata despre stabilirea obiectivelor precise ca despre al saselea simt pe care trebuie sa il ai.
Daca nu il ai, te mai inscrii la un curs, mai cumperi o carte, mai vorbesti cu cativa prieteni „realizati”…
Daca ai obiective si nu le indeplinesti, aceasta se petrece din cauza ca obiectivele tale nu sunt precise. Devii in acest fel cel mai bun client pentru volumul II din best sellerul „Nu ramane mediocru! Este timpul sa actionezi!”.

In concluzie, pentru a fi un om de succes, un profesionist desavarsit, un angajat model ori membru intr-o echipa supra-productiva, trebuie sa iti stabilesti obiective precise si le atingi! Si lista incepe:
– pana la sfarsitul anului 2014 imi schimb amanta cu o alta, care sa aiba Logan rosu, in 6 viteze si care sa stie sa alimenteze singura masina in orice benzinarie
– in vacanta aceasta voi cheltui exact 1834€, dar voi avea si un buget de rezerva de 153€
– pana la 31 august imi gasesc sensul precis al vietii si nu mai experimentez tristetea niciodata
– saptamana aceasta imi programez copilul sa renunte la scutece si cel mai tarziu vineri, va face pipi la olita.

Ne angrenam in aceasta cursa a sobolanilor zi de zi. Fiecare esec in a ne atinge obiectivele ne intareste convingerea ca nu alergam suficient de bine si ca nu ne este foarte clar unde vrem sa ajungem. Co-participantii cenusii ne vor incuraja sa credem asta. Ne vor da ponturi si ne vor recomanda resurse pe care sa le accesam in 6-9 pasi. Folosirea discernamantului devine si mai dificila intrucat traseele propuse de ei sunt pavate cu bune intentii.

Cum mai reusim sa gasim iesirea, cand a devenit aproape imposibil sa realizam ca functionam intr-un matrix?
Cand ne oprim din nebunia setarii obiectivelor precise si reincepem sa invatam din greseli, sa ne amintim ce conteaza de fapt pentru noi, sa ne redesenam harta?
Unde ne-am pierdut obiceiul uman de a spune „te rog”, „iarta-ma” si „multumesc”?

Max H. Bazerman de la Harvard Business School, in lucrarea „Goals Gone Wild: The Systematic Side Effects of Over-Prescribing Goal Setting”, evidentiaza pericolele stabilirii de obiective precise. Iata cateva dintre ele:
– focalizarea exclusiva asupra scopului si neglijarea aspectelor care aparent nu au legatura cu atingerea lui (celebrii „ochelari de cal”)
– aparitia comportamentelor lipsite de etica
– evaluarea distorsionata a riscurilor
– degradarea spiritului de echipa
– reducerea motivatiei intrinseci (propriile nevoi sunt ignorate in favoarea celor contextuale).

Poate ca in loc sa raspandim panaceul motivational numit „setarea obiectivelor precise”, ar fi de preferat sa intelegem ca, la fel ca prescrierea de medicamente puternice, aceasta practica necesita:
– un dozaj corect
– luarea in considerare si asumarea efectelor adverse
– monitorizare atenta.

Iata un set de intrebari pe care il putem utiliza de fiecare data cand este posibil sa abuzam de stabilirea obiectivelor precise:
1. Este acest obiectiv mult prea precis?
2. Reprezinta o provocare dusa la extrem?
3. Cine stabileste/a stabilit obiectivul?
4. Termenele sunt realiste?
5. Cum este influentata asumarea/evaluarea riscurilor?
6. Cum ar putea acest obiectiv sa genereze comportamente lipsite de etica?
7. Acest obiectiv implica standarde comune, tinand in acelasi timp cont de variatiile individuale?
8. Cum va influenta atingerea acestui obiectiv relatia mea cu ceilalti?
9. Imi pastrez motivatia intrinseca (interesul fata de lucrurile care conteaza pentru mine)?
10. Acest obiectiv contribuie la implinirea propriei mele misiuni si la trairea fericirii in propria-mi viata?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Succes
Cristian Mihai – Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Cunoscuta in Grecia antica, hinduism si budism, tetralema reprezinta pentru cei mai multi dintre occidentali o modalitate de a construi patru propozitii pornind de la o afirmatie.

1. A

2. nonA

3. A si nonA

4. nici A si nici nonA

Stephen Gilligan propune utilizarea tetralemei pentru depasirea convingerilor limitatoare si a blocajelor mentale ori somatice. Un exercitiu deosebit de simplu porneste de la scrierea celor patru afirmatii bazate pe o convingere care, de exemplu, poate limita devzoltarea uneia dintre capacitati:

1. Sunt neatent.

2. Sunt atent.

3. Sunt atent si sunt neatent.

4. Nu sunt atent si nu sunt nici neatent.

Aparent totul se opreste la cele patru propozitii. „Asociindu-ne” pe rand psihic si somatic fiecareia dintre cele patru ipostaze, nivelul speculatiei mentale este depasit si „apare” faza a 5-a. Nu voi scrie despre ea, ci va las sa o descoperiti…

1. Cum ar fi sa fiu neatent? Pentru mine, pentru ceilalti…

2. Cum ar fi sa fiu atent? Ce implicatii are acest lucru?

3. Cum ma simt stiind ca sunt atent si neatent in acelasi timp sau pe rand? Ce inseamna aceasta pentru mine, pentru ceilalti?

4. Cum este pentru mine si pentru ceilalti stiind ca nu sunt nici atent si nici neatent?

In procedurile decizionale adesea este luata in calcul o singura varianta. Cum ar fi daca am lua in considerare varianta opusa? Cum ar fi daca am lua in consideratie ambele variante? Cum ar fi sa nu luam in consideratie nici varianta initiala si nici opusa ei…? De obicei la acest nivel apare solutia!

Incercarea de a sari direct la ultimul nivel este neproductiva si adesea generatoare de blocaj. Este precum o scara necesar a fi urcata treapta cu treapta. Graba sau tentativa de a urca mai multe trepte deodata vor face ascensiunea periculoasa ori imposibila. In cazul tetralemei „cine se grabeste, pierde” accesul la un un nou nivel, la o paradigma superioara etc.

Poti sa testezi chiar acum modul in care functioneaza tetralema luand ca exemplu valoarea de frumos atribuita propriei persoane. Simte ce trairi apar asociindu-te pe rand fiecareia dintre cele patru afirmatii desi unele ar putea fi adevarate, iar altele false:

1. Sunt urat.

2. Sunt frumos.

3. Sunt urat si sunt frumos.

4. Nu sunt nici urat si nu sunt nici frumos.

Pentru o mai buna „asociere” poti sa scrii fiecare afirmatie pe cate o bucata de hartie, apoi sa le asezi in patru locuri diferite. Mergand pe rand in fiecare loc, in ordinea de mai sus, da-ti voie sa simti ori sa asculti mesajul corpului tau asociat cu afirmatia in dreptul careia te afli. Persoanele care si-au oferit aceasta experienta spun de obicei ca un complex de inferioritate ori de suprerioritate legat de propria frumusete devine irelevant.

Care este autoconstrangerea pe care vrei sa o depasesti acum?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Cristian Mihai
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Scena a fost dintotdeauna pregatita. Ce alegi?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Cristian Mihai
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!

Pentru cei care nu au vazut seria Razboiul Stelelor, Master Yoda este cel care rosteste aceste cuvinte.

Replica din titlu este cat se poate de potrivita intr-un film SF. Ce se petrece insa cand auzim ceva sinonim de la un coleg, prieten, sef, ruda, consultant, ghicitor…?

In Programarea Neuro-Lingvistica – NLP exista conceptul „significant others”. El face referire la persoanele pe care le investim cu incredere totala. Acest gen de incredere este acordata renuntand la validarea prin propria experienta si, de asemenea, renuntand sa mai aplicam filtrele bazate pe valorile proprii.

Din copilarie invatam sa acordam acest gen de incredere parintilor, invatatorilor, profesorilor, autoritatilor stiintifice/morale etc.

Problema apare cand ii investim cu „increderea totala” pe „salvatori”. Ei apar ca binevoitori, sfatuitori animati de bune intentii, „salvatori” amatori, false autoritati, guru-si autoproclamati, trimisi ai destinului, consultanti specializati in x sau y…

De-a lungul timpului „salvatorii” au invatat sa observe la semenii lor prezenta starilor de uimire, indignare, mister etc., iar cei mai “evoluati” dintre ei au aflat si cum sa le declanseze.

Cand intensitatea acestor stari atinge pragul critic, „salvatorii” au sansa de a deveni „significant others”. Practic vor beneficia de increderea totala acordata fara validarea prin propria experienta si fara aplicarea filtrelor bazate pe valorile proprii.

Similar procedeaza hackerii sistemelor informatice atunci cand aleg sa foloseasca procedeul denumit „overclocking”. Rata de succes este buna in cazul sistemelor sarace in resurse hardware si software.

Revenind la sistemul psihic uman, un om aflat in dificultate este foarte aproape de a-si pierde accesul la resursele interne. Agresivitatea, fuga, resemnarea, blocajul vor fi reactiile din care, pentru inceput, nu va reusi sa iasa si pe care, mai tarziu, le va regreta.

Persoana aflata in dificultate urmareste instinctiv sa evite aceste reactii si atunci aproape orice merita sa fie incercat: superstitiile, invocarea „fortelor benefice ale universului”, o vizita la shaman, consultarea unui esoterist sau… pur si simplu primirea ajutorului de la un „salvator”! Acesta este momentul in care „speranta” devine de preferat realitatii, iar „salvatorii” capabili sa altereze perceptia DESPRE realitate incep sa-si vanda marfa.

O alta metoda prin care „salvatorii” isi trimit clientii in stari dificile este „constientizarea selectiva” aplicata aspectelor negative din propia viata. Metoda este intalnita si la psihoterapeutii inceputului de secol XX care au evidentiat rolul „major” pe care il joaca pentru fiecare dintre noi „relatia cu mama”, sexualitatea neimplinita, disonanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim…

O vorba de duh spune ca „o nenorocire nu vine niciodata singura”. …pentru ca imediat rasar „salvatorii” gata sa profite. Profitul lor nu este imediat material, ci poate fi statusul superior, puterea asupra celuilalt, “recunoasterea”, sentimentul hiperbolizat al propriei utilitatii…

In concluzie, ce avem de facut cand „salvatorii” isi fac aparitia? Sau si mai grav, cand noi insine ii cautam pentru a le cere ajutorul?

Una dintre premisele Programarii Neuro-Lingvistice – NLP spune ca ”avem tot ce ne trebuie pentru a reusi”. In aceasta directie pentru fiecare dintre noi este cat se poate de natural sa trecem prin momente dificile si este la fel de natural sa le depasim.

O alta premisa NLP spune ”cand ceva nu merge, fa altceva”. Poate ca uneori este benefic sa renuntam la incrancenarea proactiva orientata catre schimbare si mai simplu ar fi sa indepartam barierele astfel incat schimbarea sa aiba loc natural.

Tot in domeniul Programarii Neuro-Lingvistice – NLP gasim si premisa conform careia ”omul nu este identic cu suma comportamentelor sale”. Poate ca nu toti cei care ne surad binevoitor ne vor binele… si poate ca nu suntem atat de neputinciosi cum ar dori unii sa credem!

Cine vrea sa joace rolul lui Master Yoda in viata mea?
Cine sunt persoanele pentru care sunt gata sa renunt la validarea prin propria experienta si la aplicarea filtrelor bazate pe valorile proprii?
Cui sunt gata sa ii cedez puterea?
Merita pretul platit?

Aminteste-ti ca poti obtine raspunsuri numai la intrebarile pe care le formulezi!

Cristian Mihai
Fellow Member Trainer IANLP

Afla detalii si inscrie-te la
Formarea NLP Practitioner Certificat International!